Spotlight

Scurte iesiri filosofice: Binele si Raul. Directia Universala.

2007-03-01T18:08:00.000+02:00

There is no good and evil. Binele si Raul sunt energii, chiar surse de energie. Orice om este educat inca de la inceputuri, astfel impregnandu-i-se intuitiv, sa foloseasca energia binelui pentru a-si face "bine" si pentru a face "bine". Totodata un individ poate deprinde folosirea energiei raului in scopul de a trage un folos din aceasta, pentru a infaptui un alt "bine".

Priviti aceste doua energii ca pe doua generatoare electrice, folosite pentru a alimenta un calculator extrem de complex, cu vointa proprie. Calculatorul porneste si poate functiona folosind un singur generator. Cand este pornita alimentarea de la cel de-al doilea generator (de cele mai multe ori acesta fiind Raul), calculatorul va functiona peste parametrii normali, indeplinind orice instructiune primita mult mai repede, si gasind solutii mai multe si mai bune la probleme care pana in acel moment nu erau rezolvate sau nu aveau raspunsuri comprehensive. Instructiunile pot veni din exterior, sau din interior, din vointa sa proprie.

Ideile si actiunile noastre haotice, fara noima si finalitate au atuul de a ajuta lucrurile sa urmeze un curs, de a evita o stagnare in lipsa unor idei si actiuni organizate. Totul poate merge astfel intr-o Directie Universala. Ideile, actiunile haotice ar putea avea o finalitate daca le-ar fi atribuita una. Fara aceasta etichetare arbitrara are loc o scurtcircuitare prin caile sinaptice, care ajuta la o inaintare fara directie, sau o inaintare intr-o directie universala. In acest fel este incurajat progresul, chiar daca nu orice idee si actiune il poate si aduce.

Cercurile pe care le deslusesti se pot dovedi a fi spirale.
Dan Dobos

You are not going up. You're just going.

Regia Autonoma de Transport al Cartofilor

2006-06-28T22:30:00.000+03:00

RATC mai pe scurt, si ma feresc de acronimul oficial, pentru ca este o mare bascalie, din cauza ca aparent ei ofera servicii pentru oameni. Da, vietuitoarele bipede si inteligente (more or less) pe care le cunoastem cel mai bine. Fals, pentru ei suntem doar niste cartofi care au posibilitatea de a le face lor afacerea sa mearga. Suntem cartofii bipezi, care platesc un leu douazeci sa dea o vizita prin alta punga, si inca un leu douazeci sa se intoarca in punga lor. De ce injosesc statutul nostru din regnul animal va intrebati, poate. Pentru ca profesionistii din cabina anterioara a mijloacelor de transport, cand se trezesc mai stersi si nu-si beau cafeaua, au iluzia ca sunt angajati la divizia marfuri (RATM). Pentru a trece totusi in registrul obiectiv, tin sa apreciez profesionalismul unor soferi, care vin la serviciu literalmente la cravata si costum, si conduc de cele mai multe ori impecabil. Apoi mai este si linia 2. Norocul meu e ca nu o folosesc decat ocazional, dar ce experiente am avut acolo in legatura cu soferii.. Carmacii de pe linia respectiva sunt defapt vatmani reprofilati pe condus de autobuze. Cu cartofi, evident. Inteleg strategia foarte buna de altfel, de a instrui persoanele deja angajate pentru a evita restructurarile. Dar strategia are un mare minus. E romaneasca. Oamenii aia nu au avut destul timp sa se acomodeze cu ditamai balenele de vehicole, si astfel stilul lor de conducere lasa mult de dorit. Asta ar fi poate scuza lor, dar ce se intampla cu cei de pe celelalte linii. Adevarat nu toti, si nici prea multi. Dar mai sunt niste decofeinizati care te arunca din scaun intr-o cursa cu forta G dupa ce au uitat sa incetineasca pentru statie.
In fine, last but not least, personalul de control al legitimatiilor de calatorie. AKA Controloru'. Nu stiu cum mama naibi sunt platiti oamenii aia si care sunt criteriile dupa care sunt angajati. Inteleg ca trebuie sa fie oameni incoruptibili si impasibili la insistentele eventualilor pasageri clandestini. Dar dom'ne treaba asta nu o fac ultimii tarani jegosi (si nu exagerez). Nu tu, buna ziua, nici un zambet nici un va rog sa imi prezentati legitimatia de calatorie. Scot legitimatia din haine si trec asa de parca ar fi gardieni de la parnaie. Biletu' la control! Si daca li se pare lor ca e ceva in neregula cu biletul (indiferent daca au sau nu dreptate), incep sa te intimideze, sa te ia pe sus de parca i-ai fi omorat pechinezul. Chiar nu pot duce la capat o conversatie umana, nici macar nu poti sa le arati ca au gresit ei. Decat cu putina forta in afirmatii. Daca esti mai slab de inger, s-a terminat, gasesc ei motiv sa te taxeze...

Intai Mai boschetaresc

2006-05-03T22:49:00.000+03:00

Da, vazusem expresia asta printr-un status zilele trecute. Si o gasesc foarte adevarata, din punctul de vedere al tinerilor. Ca la urma urmei de ce sa sarbatoreasca ei ziua de 1 Mai, au muncit vreodata cum trebuie in viata lor? Prea putini au facut-o incat sa conteze. Acum ca sa nu mai aud vreun cine stie cine care mai sare in sus ca-i ofensez inteligenta (nu precizez care) prin faptul ca vorbesc de "tineri" ca si cand eu nu as fi unul din ei. Ba da, sunt partial auto-critic, partial pentru ca randurile de fata nu vor sa critice in mod direct, ci sa expuna realitatea intr-o anumita doza mai mult sau mai putin reprezentativa. Ce naiba, am fost si eu sa petrec sarbatoarea asta pe care legal nu as avea de ce sa o celebrez. Am hoinarit si am racit prin Costinesti si am boschetarit, ce-i drept, fara alcool excesiv sau macar moderat la rezervor, in Vama Veche. Si acu stau si ma gandesc ca mama, cu atatea decenii de munca in spate, n-a facut mai nimic in ziua respectiva. Eu ce trebuie sa sarbatoresc, toate orele chiulite de la liceu de anu' asta ? Chiar nu mi se pare corect, dar uite ca cica e primavara, incepe sezonul estival, mi-era dor de localitatile de mai sus si deh, aveam scuza sa plec la urma urmei. Miscarea a fost destul de slaba totusi, parca ma asteptam la altceva, desi nu era tocmai mijlocu verii incat sa fie toate mesele din White Horse pline de picioare si difuzoarele umplute de muzica de voie buna mai inteligenta; sau sa fie Vama plina ochi de corturi, de lume stransa seara pe la cate un concert sau mai stiu eu ce, mai ales pe la Stufstock. Ce lume sa fie de 1 Mai pe vantu si pe frigu ala de-ti inghetau organele ovale? Cei care cautau senzatii tari, evident. Le-am cautat si eu, si le-am gasit. Ce senzatii misto aveam cand muream de frig intr-o carciuma din Costinesti cu 4 bluze pe mine si geaca deasupra, cu febra 38-39 naiba stie. Sa nu mai zic ca ma trasese curentu si mi se umflasera nitel vreo 3 masele de imi venea sa le dezintegrez de urgenta. Ajunsesem in localul (colorat oribil de altfel) respectiv pe la 3 dimineata, dupa ce am decis cu totii ca ne bagam picioarele in calu lor alb daca nu sufla nici un fel de caldura din narile sale. Culmea ca ne-am dus acolo la recomandarea mea, nu de alta, da mai mancasem o data acolo, si chiar daca nu m-a incalzit cu nimic, macar stiam ca am mai scapat o data viu. Da pe tura de noapte se pare ca sunt numai niste tarani ofiliti care ofera "servicii" (data trecuta fusesem ziua, si erau niste chelnerite mai amabile, chiar daca erau nitel aeriene). Si ce servicii ofereau baieteii astia nocturni, bleah. Am asteptat ceva minute bune pana sa ni se aduca un meniu. Da, un meniu la vreo 5 persoane, ca nu mai aveau mai multe. Profesionalism prima mana, unde pui ca am avut noroc ca am apucat sa ne asezam la masa aia pentru ca tocmai plecasera niste oameni. Imaginati-va ca la 3 dimineata locu era full. In orice caz, a fost penibil, am cerut si noi cate o bautura calda, la unii au adus zahar, la altii nu, la unii betisoare de-alea de plastic amarate pentru amestecat, la altii nu. Ma rog nu-i nimic, ca a facut chelneru doua drumuri in plus sa ni le aduca si la restu. Cred ca aici am gresit, ca dup-aia au inceput sa se uite insistent la noi de parca le-am furat butelia. Apoi fatal error, am jucat carti. Stiati ca e ilegal sa jucati carti in carciuma lor blestemata ? Si ca sa nu credeti ca ma refer la jocuri de noroc, era un amarat de "Macao", pentru pierdut vremea. A venit un chelner sa ne zica ca "Nu e voie sa jucati carti aici". Ma rog, printre tremuraturi am zambit si i-am spus "Ah, okay, ne scuzati, nu stiam." A mai trecut ceva vreme, si ne-am gandit ca privirile insistente se datoreaza faptului ca nu mai comandam. Foame nu prea ne era, asa ca am zis hai sa mai luam ceva. Fac un semn de bun simt la chelner, care aproape ca se uita deja la noi, si fara sa faca un efort exhaustiv sa ajunga la noi la masa, ne intreaba de unde era mai prin semne mai prin vorbe daca vrem nota. Am zambit si i-am spus ca doream un Meniu. Se blocheaza nitel, se intoarce, sovaieste putin, se duce pana undeva (ma gandeam ca nu are un meniu in apropiere); apoi apare un alt chelner, mai tanar, (ala de dinainte presupun ca era sefu de tur(m)a) cu nota, si ne spune ca nu se mai iau comenzi, ca este prea tarziu. Si locu era inca aproape plin! Si inca venea lume, care era practic data afara. Ma intreb daca patronu le zice alora sa faca asa. Ia prea multi bani si nu mai vrea sa faca profit, ce dracu ? Si uratu ala de sef de tur(m)a n-avea boase sa vina sa ne spuna care-i treaba, a trimis unu mai mic si mai fraier, saracu. In fine, multumita serviciilor impecabile ale localului am fost nevoiti sa iesim in frig afara. Eu tot cu febra si frisoane si alte porcarii. A trebuit sa facem, mai mult din cauza mea, un popas intr-o scara de bloc, ca sa pot sa mai tremur si eu. Neinteresant de povestit totusi. Intr-un final am ajuns la o vila, proprietatea bunicii unei amice de-ale noastre, unde prin bunavointa proprietarei, am avut nitel loc de odihna. Ne-am intins pe-acolo cica sa dormim, numai eu si inca doua fete. Eram obosit mort, da sa mor daca am reusit sa inchid un ochi din cauza blestematei dureri de masea. Care s-a mai potolit dupa ce a facut rost my baby de niste ceai de musetel, dupa care s-a plimbat cam mult. Servicii de statiune turistica romaneasca, iar. In fine cica pe dimineata mi-am mai revenit si am reusit sa plecam si in Vama. Fiind in timpul zilei a fost mai okay, nu era prea frig desi batea vantu. A fost dragutz, ca era Vama doar. Cu toate chestiile stricate de pe acolo, inca are un feeling special, mai ales pentru un tanar cuplu de indragostiti. Ne-am plimbat pe-acolo, ne-am manjit prin nisipu ala alb, am stat si nitel intinsi pe plaja, si pana sa mai facem mare lucru eram deja la strada principala asteptand un microbuz spre Mangalia. Restu drumului l-am cam dormit. Cam asa a fost mica escapada, prima zi de sezon estival, intai mai-ul muncitoresc sau boschetaresc, dupa caz. Bag picioarele, vreau vara direct, stop teasing me...

Nota asupra caracteristicilor spirituale exprimate in "Easter traditions"

2006-05-02T10:14:00.000+03:00

M-am trezit acu vreo ora si ceva. In chinuri, mai vroiam sa dorm, ma simteam naspa de la raceala pe care am apucat-o de prin Costinesti ieri-alaltaieri. Am pierdut putin notiunea timpului, pentru ca reusisem sa stau treaz vreo 36 de ore. Ma rog, n-am mai reusit sa adorm si mi-am bagat picioarele, mi-am tarat hoitu prin casa pentru rutina de dimineata si apoi m-am asezat la calculator. Atunci... am avut o revelatie. Nu, defapt cel care-mi trimisese respectivul mesaj si-ar fi dorit sa am una. Este vorba de un comentariu la adresa primului meu post din blog, "Easter traditions". Am fost martorul reactiei mediocre si inchise a unui personaj oarecare. Ma rog, limbaj IRC si injuraturi care nu ma amuzau. Sincer eu cand sunt injurat, apreciez daca sunt amuzat de limbaj, pentru ca la urma urmei eu respect foarte mult creativitatea. N-a fost cazul, asa ca am incercat sa vad putinele cuvinte care exprimau cu adevarat ceva. N-am gasit decat unul care iesea in evidenta, prin care eram acuzat de ateism. De parca ar fi o crima. In orice caz, ce doresc eu sa lamuresc este faptul ca in respectivul post am privit totul in mod obiectiv, deoarece nu am acuzat nimic in mod direct sau indirect. Astfel consider ca punctul de vedere e unul care reflecta cat mai bine realitatea. Ca sa nu mai fac greseala de a nu fi inteles, o spun direct: Nu dom'ne nu sunt ateu. Ca nu sunt nici religios e partea a doua. Urasc sa dau forme lucrurilor abstracte pe care eu le cred adevarate, si mai ales urasc sa dau forme lucrurilor pe care le simt. Astfel, pentru mine religiile nu sunt valabile, desi le consider necesare. In fond e cea mai veche si cea mai buna metoda de manipulare a maselor. "Gotta keep the apes in line".

Easter traditions

2006-04-30T13:13:00.000+03:00

Azi am fost si eu ca tot romanu' ortodox (nu ca m-as considera exact unul) la cimitirul local pentru a "celebra" pastele blajinilor. Evident ca orice traditie romaneasca religioasa are asa un aer special... de-ti vine sa vomiti. Cersetori, tigani, babe care incearca sa-si cumpere locul in rai, insotite de mosi mai mult sceptici si mult mai mult senili, oameni sanatosi care mananca pe morminte, iar aud eterna fraza "(C)H(ijkl)ristos a inviat, imi dati si mie un pachetel?", "Sarutmana parinte" etc etc; Totusi azi s-a schimbat ceva. Da, am ras, si apoi am gandit, in stil Ig Nobel, la o scara infinit mai mica: un preot se aproprie de un mormant pentru o rugaciune, sau ce se face pe-acolo ca sa poata manaca oamenii sanatosi pe mormant. Un preot tanar, 30 de ani e mult pentru el, se plimba asa relaxat, se aproprie zambitor de oamenii adunati acolo: "Hristos a Inviat! Asa, unde e pomelnicu' ?" Am ridicat o spranceana si am zambit, pana sa apuc sa clipesc omu isi incepe datoria: "Mmmmmbinecuvanteaza doamne, iarta doamne, da doamne", in 5 minute era deja gata, mai mult ca sigur cu niste bancnote infipte prin buzunare, cu sau fara voia lui sau a domnului de mai sus. Acum stau si ma gandesc la toata faza. Trebuie sa fie o adevarata afacere, si inca una buna de reusea tipu ala sa zambeasca si sa fie asa detasat. Ca sa fim seriosi, nu parea atat de prost incat sa creada ca cineva de sus i-a pictat zambetul ala pe fata iar el "stie" ca trebuie sa-l accepte pe langa problemele sale pentru a-si asigura mult doritul loc de veci din imparatia norilor. Nu, un om nu zambeste doar daca reuseste sa creada intr-o poveste, zambeste daca macar are cu ce trai. Apoi ma gandesc ca o afacere profitabila nu vine doar din hainele negre si sutana. Ai nevoie de ceva cunostinte de PR, de cele mai multe ori artizanale, sa le zic asa. Omu stie ce vor ceilalti, si le ofera totul cu un plus de imagine. E o afacere, deci trebuie sa si arate ca una. Pe drumul inapoi, printre gramezile gretoase care le-am descris mai pe la inceput, apare un muncitor de rand, cu o salopeta jegoasa, o sapca stramba si doua lopeti in spate... cu niste casti mici in urechi, din care zbierau niste riff-uri ale unei piese rock. Avand in vedere ca nu auzeam perfect, exista posibilitatea sa ma insel, desi nici manea nu parea. Totusi, am vazut o romanie in tranzitie, dar cu primele adieri de vest, occident, lume civilizata, aia de afara sau cum vreti sa le ziceti. Sau as putea sa indraznesc sa spun... sa _ne_ zicem ?