Da, vazusem expresia asta printr-un status zilele trecute. Si o gasesc foarte adevarata, din punctul de vedere al tinerilor. Ca la urma urmei de ce sa sarbatoreasca ei ziua de 1 Mai, au muncit vreodata cum trebuie in viata lor? Prea putini au facut-o incat sa conteze. Acum ca sa nu mai aud vreun cine stie cine care mai sare in sus ca-i ofensez inteligenta (nu precizez care) prin faptul ca vorbesc de "tineri" ca si cand eu nu as fi unul din ei. Ba da, sunt partial auto-critic, partial pentru ca randurile de fata nu vor sa critice in mod direct, ci sa expuna realitatea intr-o anumita doza mai mult sau mai putin reprezentativa. Ce naiba, am fost si eu sa petrec sarbatoarea asta pe care legal nu as avea de ce sa o celebrez. Am hoinarit si am racit prin Costinesti si am boschetarit, ce-i drept, fara alcool excesiv sau macar moderat la rezervor, in Vama Veche. Si acu stau si ma gandesc ca mama, cu atatea decenii de munca in spate, n-a facut mai nimic in ziua respectiva. Eu ce trebuie sa sarbatoresc, toate orele chiulite de la liceu de anu' asta ? Chiar nu mi se pare corect, dar uite ca cica e primavara, incepe sezonul estival, mi-era dor de localitatile de mai sus si deh, aveam scuza sa plec la urma urmei. Miscarea a fost destul de slaba totusi, parca ma asteptam la altceva, desi nu era tocmai mijlocu verii incat sa fie toate mesele din White Horse pline de picioare si difuzoarele umplute de muzica de voie buna mai inteligenta; sau sa fie Vama plina ochi de corturi, de lume stransa seara pe la cate un concert sau mai stiu eu ce, mai ales pe la Stufstock. Ce lume sa fie de 1 Mai pe vantu si pe frigu ala de-ti inghetau organele ovale? Cei care cautau senzatii tari, evident. Le-am cautat si eu, si le-am gasit. Ce senzatii misto aveam cand muream de frig intr-o carciuma din Costinesti cu 4 bluze pe mine si geaca deasupra, cu febra 38-39 naiba stie. Sa nu mai zic ca ma trasese curentu si mi se umflasera nitel vreo 3 masele de imi venea sa le dezintegrez de urgenta. Ajunsesem in localul (colorat oribil de altfel) respectiv pe la 3 dimineata, dupa ce am decis cu totii ca ne bagam picioarele in calu lor alb daca nu sufla nici un fel de caldura din narile sale. Culmea ca ne-am dus acolo la recomandarea mea, nu de alta, da mai mancasem o data acolo, si chiar daca nu m-a incalzit cu nimic, macar stiam ca am mai scapat o data viu. Da pe tura de noapte se pare ca sunt numai niste tarani ofiliti care ofera "servicii" (data trecuta fusesem ziua, si erau niste chelnerite mai amabile, chiar daca erau nitel aeriene). Si ce servicii ofereau baieteii astia nocturni, bleah. Am asteptat ceva minute bune pana sa ni se aduca un meniu. Da, un meniu la vreo 5 persoane, ca nu mai aveau mai multe. Profesionalism prima mana, unde pui ca am avut noroc ca am apucat sa ne asezam la masa aia pentru ca tocmai plecasera niste oameni. Imaginati-va ca la 3 dimineata locu era full. In orice caz, a fost penibil, am cerut si noi cate o bautura calda, la unii au adus zahar, la altii nu, la unii betisoare de-alea de plastic amarate pentru amestecat, la altii nu. Ma rog nu-i nimic, ca a facut chelneru doua drumuri in plus sa ni le aduca si la restu. Cred ca aici am gresit, ca dup-aia au inceput sa se uite insistent la noi de parca le-am furat butelia. Apoi fatal error, am jucat carti. Stiati ca e ilegal sa jucati carti in carciuma lor blestemata ? Si ca sa nu credeti ca ma refer la jocuri de noroc, era un amarat de "Macao", pentru pierdut vremea. A venit un chelner sa ne zica ca "Nu e voie sa jucati carti aici". Ma rog, printre tremuraturi am zambit si i-am spus "Ah, okay, ne scuzati, nu stiam." A mai trecut ceva vreme, si ne-am gandit ca privirile insistente se datoreaza faptului ca nu mai comandam. Foame nu prea ne era, asa ca am zis hai sa mai luam ceva. Fac un semn de bun simt la chelner, care aproape ca se uita deja la noi, si fara sa faca un efort exhaustiv sa ajunga la noi la masa, ne intreaba de unde era mai prin semne mai prin vorbe daca vrem nota. Am zambit si i-am spus ca doream un Meniu. Se blocheaza nitel, se intoarce, sovaieste putin, se duce pana undeva (ma gandeam ca nu are un meniu in apropiere); apoi apare un alt chelner, mai tanar, (ala de dinainte presupun ca era sefu de tur(m)a) cu nota, si ne spune ca nu se mai iau comenzi, ca este prea tarziu. Si locu era inca aproape plin! Si inca venea lume, care era practic data afara. Ma intreb daca patronu le zice alora sa faca asa. Ia prea multi bani si nu mai vrea sa faca profit, ce dracu ? Si uratu ala de sef de tur(m)a n-avea boase sa vina sa ne spuna care-i treaba, a trimis unu mai mic si mai fraier, saracu. In fine, multumita serviciilor impecabile ale localului am fost nevoiti sa iesim in frig afara. Eu tot cu febra si frisoane si alte porcarii. A trebuit sa facem, mai mult din cauza mea, un popas intr-o scara de bloc, ca sa pot sa mai tremur si eu. Neinteresant de povestit totusi. Intr-un final am ajuns la o vila, proprietatea bunicii unei amice de-ale noastre, unde prin bunavointa proprietarei, am avut nitel loc de odihna. Ne-am intins pe-acolo cica sa dormim, numai eu si inca doua fete. Eram obosit mort, da sa mor daca am reusit sa inchid un ochi din cauza blestematei dureri de masea. Care s-a mai potolit dupa ce a facut rost my baby de niste ceai de musetel, dupa care s-a plimbat cam mult. Servicii de statiune turistica romaneasca, iar. In fine cica pe dimineata mi-am mai revenit si am reusit sa plecam si in Vama. Fiind in timpul zilei a fost mai okay, nu era prea frig desi batea vantu. A fost dragutz, ca era Vama doar. Cu toate chestiile stricate de pe acolo, inca are un feeling special, mai ales pentru un tanar cuplu de indragostiti. Ne-am plimbat pe-acolo, ne-am manjit prin nisipu ala alb, am stat si nitel intinsi pe plaja, si pana sa mai facem mare lucru eram deja la strada principala asteptand un microbuz spre Mangalia. Restu drumului l-am cam dormit. Cam asa a fost mica escapada, prima zi de sezon estival, intai mai-ul muncitoresc sau boschetaresc, dupa caz. Bag picioarele, vreau vara direct, stop teasing me...
